Presa unui popor de guguştiuci

Versuri. În 1954, cînd s-a vrut reintroducerea lui George Topîrceanu în circuitul editorial şi publicistic, pentru a face din opera poetului o gazetă de perete bolşevică, presa literară s-a grăbit să vadă în Rapsodii de toamnă o „critică virulentă a vieţii politice din regimul burghezo-moşieresc“. Aşa s-a făcut ca simpaticele versuri despre „lăstunul, în frac“, „insultat în pauze de broscoii din răstoacă“ să fie înfăţişate drept o satiră la adresa Parlamentului interbelic, eretele, drept ticăloasa Siguranţă burgheză, şi, în general, atmosfera veselă din Rapsodii trece drept crunta denunţare a atmosferei de pe scena politică burghezo-moşierească.

*

Despre presă. Unul dintre adevărurile clişeu care scot capul ori de cîte ori vine vorba de presa care manipulează:
Ea, această presă, ar fi responsabilă de imbecilizarea cititorului şi…